Eugen Raportoru a ajuns în punctul în care opera sa vorbește de la sine. Invitat la Bienala de la Veneția din acest an ca să reprezinte Institutul European de Artă și Cultură a Romilor, Eugen Raportoru își confirmă statutul de simbol în artă al acestei etnii. Viața lui nu a fost deloc ușoară și a cunoscut o consacrare târzie, dar faptul că a reușit, în pofida tuturor adversităților, îi demonstrează potențialul de a deveni un model pentru tinerii romi aspiranți. La fel cum fusese și maestrul Ion Brodeală pentru tânărul Eugen, într-o perioadă în care cariera strălucitoare de azi nici măcar nu se putea întrezări…
Eugen Raportoru este un pictor de etnie romă născut în 1961 la București. I-a plăcut de mic să picteze și puțină lume știe că a început cu arta vitraliilor, sub îndrumarea maestrului Ion Brodeală (1924–2015). Mai târziu, peste ani, în 2017, Eugen Raportoru avea să se ocupe de retrospectiva Ion Brodeală de la Palatul Parlamentului, un omagiu adus mentorului și primei sale influențe.
Viața nu i-a fost ușoară, în prima ei parte, lui Eugen Raportoru. S-a născut într-un regim comunist din Europa de Est, într-o familie numeroasă (8 copii), și i-a luat jumătate de secol pentru a ajunge la faimă. Etnia romă i-a complicat și mai tare tinerețea, pentru că nu i s-a oferit șansa să se dezvolte ca artist, fiind obligat să-și ia un serviciu ca toată lumea. După Revoluție, pe la 40 de ani, Eugen Raportoru n-a mai putut să aștepte. Perioada postcomunistă nu-i îmbunătățise prea tare viața, dar măcar își putea lua soarta în mâini.
S-a reînscris la cursurile liceale, pe care le-a absolvit la 40 de ani, și chiar a făcut, până la urmă, facultatea și apoi masterul la UNARTE. A avut mereu un sprijin de nădejde în soția sa, cu care era de la 18 ani și trecuseră împreună prin toate problemele și regimurile politice. Eugen a crescut și s-a maturizat în comunism, într-o perioadă extrem de complicată, dar s-a afirmat profesional după 1989.
În anii ’90, a lucrat mai întâi ca zugrav, până când și-a dat seama că nu-și poate împlini, în acest fel, visul de a picta și trăi din asta. A îndurat și foamea, dar până la urmă a reușit. Când a ajuns la UNARTE, era deja cunoscut pe piață, pentru că începuse să vândă încet, încet, din tablourile pe care le făcea.
După 2006, Eugen Raportoru a început să fie cunoscut mai mult și afară. Este singurul pictor român de etnie romă care a expus la Vatican și la Royal Academy of Arts din Londra. Anul acesta, artistul Raportoru urmează să participe la Bienala de la Veneția, unde va avea o instalație cu mobilier și carpete interpretate (de exemplu, „Răpirea din Serai”). Va fi o premieră și pentru Institutul European de Artă și Cultură a Romilor (ERIAC), care, până la Eugen Raportoru, participase la bienală doar cu lucrări de grup. Îi urăm mult succes!
Sursa foto: pagina Facebook a artistului
Autoarea, Georgiana Vatală are 19 ani, iar pasiunile ei sunt dansul și actoria. Este implicată în activități creative încă de la 10 ani. A început la Policy Center for Roma and Miniorities, a continuat cu trupa de dans Born for Trouble, apoi PlayHood și Star Chaya. A participat la Sistem pe Ferentari 3 ani la rând. La fel și la Teatru Forum. Acum este studentă în anul I la Universitatea București, profilul Științele informării și Documentării. Deși aceasta este o facultate bună, în viitor ar vrea să facă și Facultatea de Psihologie și/sau Pedagogie. Iubește să lucreze cu oamenii și copiii, să ajute și să facă bine.
***
Adolescenți și tineri creativi, care au crescut în cartierul bucureștean Ferentari, scriu articole despre cultura romă în cadrul proiectului „Avdives, khetanes” (trad. „Astăzi, împreună”), derulat de Fundația Amfiteatru. Aceștia beneficiază de îndrumare editorială specializată. „Avdives, khetanes” are ca scop consolidarea creșterii incluziunii și dezvoltarea premiselor pentru o calitate mai bună a vieții pentru copii de etnie romă din comuna Belin, județul Covasna, și zona urbană marginalizată Ferentari (sector 5, București).