Alexia Șerban este o tânără din Ferentari care încearcă să gândească cu mintea ei, să se informeze din surse ce depășesc cadrul formal al școlii și al manualelor de istorie. O curiozitate înnăscută, călită însă într-un cartier care n-a scutit-o, în copilăria ei, de contactul cu diversele forme de discriminare.
Vlad Roșianu este un foarte talentat adolescent din Ferentari, pasionat de fotografie și arta spectacolului. Prima sa expoziție foto, intitulată #NESEMNIFICATIV și găzduită de Studiourile Ferentari în aprilie 2021, demonstrează că are un ochi grozav pentru realitatea socială, pe care nu se sfiește să o „poetizeze”, s-o filtreze prin propriile lui aspirații. Vlad iubește și actoria, pe care a descoperit-o la atelierele creative ale trupei PlayHood. Pentru el, proiectele artistice sunt un mod de a cultiva frumosul și de a sta departe de probleme.
Sever Andrei Bârzan a terminat UNATC-ul în 2010, la secția actorie. S-a cunoscut cu Ionuț Oprea la distanță de un an după aceea, când acesta din urmă venise la București, pentru master. Așa au ajuns ei doi să lege nu doar o prietenie, ci și o pasiune comună pentru voluntariatul artistic și alte forme de implicare socială. Atunci când Ionuț, sibian de origine, a decis să se mute efectiv în cartier și să pună pe picioare trupa PlayHood și Studiourile Ferentari, Sever i s-a alăturat, mai întâi ca membru al trupei de improvizație Backstage Boys.
Fundația Amfiteatru, împreună cu partenerii săi, Primăria Sector 5 și Asociația de Dezvoltare Comunitară Belin, au prezentat rezultatele intermediare după primul an de implementare a activităților din cadrul proiectului „Avdives, Khetanes” (în traducere „Astăzi, împreună”). Creșterea sustenabilă a calității vieții comunităților de romi, ce contribuie la creșterea incluziunii și abilitarea romilor din două zone marginalizate ale României – comuna Belin, jud. Covasna, și cartierul Ferentari, București -, reprezintă obiectivul principal al proiectului.
„Pentru mine, liceul a fost și va rămâne cea mai frumoasă experiență, una care continuă alături de trupa PlayHood”—Un autoportret realizat de Miki, stăpânul sunetelor…
Cunoașterea în cultura tradițională romă este transmisă oral și asociată, de regulă, cu înțelepciunea bătrânilor. Ei sunt cei care își amintesc obiceiurile, tradițiile și legendele…
„KATHE, AKANA! are un mesaj social clar de educație, de conștientizare și întărire a unei identități pozitive, iar această diversitate culturală despre și mai ales cu romi, lucrează pentru o armonizare în interior, pentru comunitatea romă, cât și în exterior, pentru populația majoritară ne-romă”, spunea anul trecut Alex Fifea, fondatorul primului festival internațional de teatru rom din România. Alex și-a descoperit pasiunea pentru actorie în ultimul an de liceu, prin intermediul Teatrului Studențesc Podul, condus de regizorul Cătălin Naum. La absolvirea UNATC-ului, tânărul actor a refuzat, însă, propunerile de colaborare cu teatre de stat și a ales libertatea totală pe care ți-o dă statutul de actor independent. A ales drumul mai greu, cum se spune, pentru că i s-a părut mai important să poată vorbi și juca despre aspectele mai puțin plăcute ale societății. Acum, la mai bine de un deceniu de la primii săi pași în teatru, Alex Fifea a devenit una din principalele voci ale scenei independente din România. Festivalul de teatru rom KATHE, AKANA! este cu siguranță o confirmare a acelei profesiuni de credință:
Eugen Raportoru a ajuns în punctul în care opera sa vorbește de la sine. Invitat la Bienala de la Veneția din acest an ca să reprezinte Institutul European de Artă și Cultură a Romilor, Eugen Raportoru își confirmă statutul de simbol în artă al acestei etnii. Viața lui nu a fost deloc ușoară și a cunoscut o consacrare târzie, dar faptul că a reușit, în pofida tuturor adversităților, îi demonstrează potențialul de a deveni un model pentru tinerii romi aspiranți. La fel cum fusese și maestrul Ion Brodeală pentru tânărul Eugen, într-o perioadă în care cariera strălucitoare de azi nici măcar nu se putea întrezări…
Vreme de secole, muzica a fost singurul mod în care populațiile roma și-au dus mai departe cultura, tradițiile, limba și chiar miturile. După prăbușirea comunismului, lumea a avut brusc acces la o mare varietate de muzică provenită din această cultură. La începutul anilor ’90, romii balcanici au început să apară în filmele unor regizori iugoslavi și francezi (Emir Kusturica, Tony Gatlif), în vreme ce lumea occidentală le îmbrățișa, din ce în ce mai tare, coloratele stiluri muzicale.
Numele lui este Mihai Gabriel Pripici, însă apropiații îl știu ca „Miki”. Are 22 de ani și s-a născut în București, însă a petrecut o importantă parte din viață la Călărași. Pasiunea pentru muzică o are de mic, când fredona prin casă și la școală piesele artiștilor preferați. În paralel, Miki și-a descoperit interese pentru mai multe zone, de la artă, la știință și informatică.