Numele lui este Mihai Gabriel Pripici, însă apropiații îl știu ca „Miki”. Are 22 de ani și s-a născut în București, însă a petrecut o importantă parte din viață la Călărași. Pasiunea pentru muzică o are de mic, când fredona prin casă și la școală piesele artiștilor preferați. În paralel, Miki și-a descoperit interese pentru mai multe zone, de la artă, la știință și informatică.
Prima sa experiență pozitivă de învățare se leagă de Liceul Danubius din Călărași, unde a descoperit și primul mentor, în persoana profesoarei Loredana Mira (coordonatoarea centrului de jurnalism al instituției). Pentru el, așa cum mărturisește, liceul rămâne cea mai frumoasă experiență. Una pe care o continuă prin ceea ce face alături de trupa PlayHood. Miki iubește să lucreze cu Ionuț Oprea și se simte ca acasă la Studiourile Ferentari, acolo unde este inginer de sunet și contribuie la „făurirea de noi talente”.
Își dorește să se implice în cât mai multe proiecte ale Studiourilor și vrea să devină un artist consacrat, care să lucreze alături de idolii săi. Actualmente, Miki este activ în calitate de compozitor, producător și editor audio-video, însă își face timp și pentru atelierele creative organizate sub umbrela Studiourilor Ferentari. Despre unul dintre acestea ne-a vorbit chiar el, într-o relatare personală:
Prima oară când am auzit de Avdives Khetanes mi s-a părut o idee mișto, dar nu bănuiam cum anume o să arate toată treaba. Apoi am văzut că au și un site prietenos, unde ne putem spune poveștile de viață și ne putem promova cartierul.
Sunt mulți tineri din cei pe care îi știu de la Studiourilor Ferentari care se exprimă pe site-ul Avdives Khetanes și asta mi se pare că-i ajută să fie mai sociabili și să arate lumii proiecte artistice personale. Chestia și mai tare e că tinerii iau interviuri celor pe care îi admiră sau celor pe care îi cunosc și care au reușit să facă lucruri importante în cartier, iar pe parcurs sunt ajutați să învețe câteva din secretele dialogului și ale povestirii.
Mi se pare o treabă super utilă, să știi să interacționezi, să te prezinți în lume, să te promovezi. Eu sunt inginer de sunet, mai mult autodidact, dar astea sunt skilluri de care cred că o să avem nevoie în mai multe situații.
Cine sunt? Care îmi este locul pe lume? Ce vreau să fac cu viața mea? Sunt întrebări la care nu știm să răspundem, pentru că nu ni le-am pus sau nu am fost învățați să ni le punem. Treaba aia care ține de identitatea fiecăruia. Ca să fii privit într-un anume fel de alții, trebuie mai întâi să știi cum să te prezinți.
Așa am ajuns să particip la Studiourile Ferentari la un workshop de îndrumare editorială specializată cu redactorul Fundației Amfiteatru, unde am putut să văd mai bine, alături de colegii și prietenii mei de la Studiouri, cum se pun întrebările smart. Cum să afli detalii despre viețile altor oameni. Și pe ce butoane să apeși ca să prindă ei încredere să-ți spună chestii personale. Cum să ajungi la -povestea unui om și la ce detalii să te uiți. Cum să te porți în timpul unui interviu și cum să lucrezi cu emoția celui din fața ta. Și alte lucruri super utile.
Prima lecție pe care am învățat-o la acest workshop a fost că poți afla foarte multe despre un subiect sau o persoană dacă pui întrebările potrivite. Am învățat apoi cum să ne construim întrebările și cum să le separăm în funcție de interviul pe care îl facem. Am învățat diferențele dintre întrebările deschise, specifice, de sens sau de verificare și mi-am dat seama că există o „artă a interviului”.
Am înțeles că un interviu mișto cu unul din artiștii sau cântăreții mei preferați are în spate și un „omuleț” care i-a pus întrebările potrivite. De obicei, nu vedem acest lucru, și cred că am început să apreciez altfel un interviu bun din Vice sau de oriunde altundeva. Să văd cum a gândit omul din spatele poveștii, cel căruia i s-a „confesat” artistul sau idolul meu.
Foarte utile au fost și lucrurile pe care le-am aflat despre gesturile din timpul unui interviu și alte chestii de coregrafie. Am înțeles cât de mult contează politețea în relația cu subiectul, starea lui de confort, și că secretul e să-l faci să realizeze că povestea lui chiar contează.
Făcând treaba asta pentru noi, prin Avdives Khetanes, spunându-ne poveștile și lăsându-i pe alții să le cunoască, cred că ajungem și noi să ne cunoaștem mai bine și să devenim mai puternici. Și asta îmi place mult!
Adică, într-un fel, noi decidem cum să ne cunoască lumea. Cum să audă despre noi. Și învățăm să ne promovăm așa cum suntem noi, cu identitatea noastră de Ferentari și alte lucruri despre care se vorbește mai puțin. Practic, învățăm să ne dăm singuri o voce, să ne facem auziți și să ne mai și dezinhibăm puțin pe parcurs…
Pe social Media mă găsiți:
Instagram : i_am_miki_gaby
FaceBook : Miki Gaby
Youtube SKi!!ER Official
***
Adolescenți și tineri creativi, care au crescut în cartierul bucureștean Ferentari, scriu articole despre cultura romă în cadrul proiectului „Avdives, khetanes” (trad. „Astăzi, împreună”), derulat de Fundația Amfiteatru. Aceștia beneficiază de îndrumare editorială specializată. „Avdives, khetanes” are ca scop consolidarea creșterii incluziunii și dezvoltarea premiselor pentru o calitate mai bună a vieții pentru copii de etnie romă din comuna Belin, județul Covasna, și zona urbană marginalizată Ferentari (sector 5, București).