Am 19 ani. Pasiunile mele sunt dansul și actoria. Sunt anul I la Universitatea București, la profilul Științele informării și Documentării. Deși este o facultate bună, nu simt că aceasta este chemarea mea și în viitor planific să încep facultatea de psihologie și/sau pedagogie.
Am ales să mă implic în acest proiect deoarece vreau să îmi ajut comunitatea și să dărâm stereotipurile din Ferentari. În tot ceea ce fac încerc să mă ghidez după spusele lui Ghandi: „Fii tu însăți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”.
Îmi place să mă implic în proiectele care mă ajută să mă dezvolt, îmi plac experiențele noi, oamenii noi, orice este nou pentru mine și care îmi aduce ceva folositor pentru ce îmi doresc să fac. Recunosc că am mereu ceva de învățat, de la toți cei pe care îi întâlnesc, fie că este un copil de 3 ani sau un om în vârstă care a trecut prin multe.
Cred că intru pe același drum cu mama mea, căreia i-am luat primul interviu în cadrul acestui proiect. Și eu, ca și mama, iubim să lucrăm cu oamenii și copiii. Iubim să ajutăm și să facem bine.
Am participat în multe proiecte până acum, dar unul din care am făcut parte și sunt mândră în mod deosebit este trupa Star Chaja. A fost o trupă de dans țigănesc, condusă tot de mama mea.
Mă inspiră multe lucruri la mama, însă ce mă uimește de fiecare este felul cum se descurcă în viață în pofida greutăților — amplificate de etnia romă. Este foarte puternică, iertătoare și nu se da bătută niciodată. Nu își uită originile rome și este empatică.
Ea a făcut școala la maturitate, fiindcă bunica mea nu a lăsat-o. Apreciez că nu m-a forțat să trec și eu prin tradițiile rome care sunt în plus. Nu a încercat să-mi aleagă ea un băiat cu care să rămân, nu m-a pus să stau la cratiță, nu mi-a interzis să merg la școală. A încercat și a reușit să „spargă” stereotipurile și să evoluăm.
De la ea cu siguranță am moștenit pozitivitatea, talentul la dans și abilitatea de a mă descurca în viață.
Și eu m-am confruntat cu discriminarea la școală, în liceu și în viața de zi cu zi, dar am învățat să nu mai pun la suflet. Îmi spun că sunt unică, minunată și că părerea celorlalți chiar nu contează atunci când este subiectivă și răutăcioasă. Știu că nu sunt un caz unic și că mai sunt multi copii și tineri care se confruntă cu discriminarea.
Sfatul meu pentru ei este să nu își renege etnia, credința, sexul și așa mai departe. Fiți mândri pentru ceea ce sunteți. Fiecare om este unic și frumos în felul lui, iar dacă cineva nu este capabil să vadă acest lucru în noi, nu înseamnă că noi suntem „stricați”, ci că ochii privitorului sunt.
Cât despre persoanele care folosesc stereotipuri și discriminează, le-aș sfătui să înceteze, pentru că unele cuvinte dor foarte mult și au o putere mare asupra oamenilor. Să se pună și în corpul celorlalți. Nu cred că le-ar pica bine.
Din punctul meu de vedere, oamenii care folosesc stereotipuri sau discriminează s-au confruntat și ei la un moment dat cu ceva asemănător. Spre exemplu, marea problema a secolului: bullyingul. Sunt studii care arată că cei care dau bully, primesc și ei la rândul lor, fie de la alți copii, fie de la părinți. Este ca un mecanism de apărare pentru ei.
Eu prefer să mă concentrez pe lucrurile bune. Dintr-un moment trist, am reținut și speranța și potențialul. Mă gândesc, de exemplu, la speranța și dorința copiilor de la afterschoolul „Curaj”, unde a lucrat mama. Când primarul a anunțat că închide afterschoolul, copiii s-au mobilizat și au trimis scrisori cu speranța că nu îl va închide. Dacă îi vedeai, ai fi zis că sunt copii care nu au chef de teme, ci mai degrabă de joacă. Copii care se plictisesc la afterschool. Dar nu, ei înțelegeau cât de importantă este educația și că o să le fie greu fără afterschool.
Întrebarea rămâne: cât de repede și cât de bine înțeleg aceste lucruri și adulții care pot lua deciziile care influențează viețile copiilor.
***
Georgiana Vatală a realizat o serie de articole și un interviu în cadrul proiectului „Avdives, khetanes” (trad. „Astăzi, împreună”). Georgiana are 19 ani, iar pasiunile ei sunt dansul și actoria. Este implicată în activități creative încă de la 10 ani. A început la Policy Center for Roma and Minorities, a continuat cu trupa de dans Born for Trouble, apoi PlayHood și Star Chaya. Trei ani la rând, a participat la Sistem pe Ferentari. La fel și la Teatru Forum. Acum, Georgiana este studentă în anul I la Universitatea București, profilul Științele Informării și Documentării. Deși aceasta este o facultate bună, în viitor, ar vrea să facă și Facultatea de Psihologie și/sau Pedagogie. Iubește să lucreze cu oamenii și copiii, să ajute și să facă bine.
Adolescenți și tineri creativi, care au crescut în cartierul bucureștean Ferentari, scriu articole despre cultura romă în cadrul proiectului „Avdives, khetanes” (trad. „Astăzi, împreună”), derulat de Fundația Amfiteatru. Aceștia beneficiază de îndrumare editorială specializată. „Avdives, khetanes” are ca scop consolidarea creșterii incluziunii și dezvoltarea premiselor pentru o calitate mai bună a vieții pentru copii de etnie romă din comuna Belin, județul Covasna și zona urbană marginalizată Ferentari (sector 5, București).