Ziua Internațională pentru Eliminarea Discriminării Rasiale este o inițiativă a Organizației Națiunilor Unite sărbătorită în fiecare an, începând din 1966, pe data de 21 martie. Momentul declanșator, în care s-a înțeles necesitatea unei zile a luptei globale împotriva discriminării, a fost uciderea—pe 21 martie 1960—a șaizeci și nouă de persoane care protestau pașnic împotriva apartheidului (sistem social, politic și economic rasist) în districtul Sharpeville din Africa de Sud.
Convenția ONU vine ca o întărire a drepturilor și libertăților universale și se poziționează împotriva oricărei forme de discriminare rasială sau etnică. Intoleranța poate lua diverse forme, de la respingerea principiilor de egalitate între oameni și până la propagarea atitudinilor ostile, care pot distruge vieți și chiar comunități întregi.
În țara noastră, articolul 4, alin. II din Constituție fixează cadrele generale ale egalității între cetățeni: „România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială”.
În realitate, însă, discriminarea se manifestă în special asupra grupurilor etnice de imigranți sau romi, care sunt adesea tratate diferit și privite prin ochelarii stereotipurilor etnice. Sunt dovezi ale intoleranței care se pot transforma foarte ușor în instigare la ură. Principalele probleme cu care se confruntă aceste grupuri sunt încălcarea dreptului la liberă exprimare, discriminarea, care împiedică accesarea serviciilor medicale eficiente și de calitate, precum și lipsa posibilităților materiale, care îngrădește accesul la educație și implicit la un viitor loc de muncă mulțumitor.
Orice doctrină care promovează superioritatea rasială este falsă, periculoasă, condamnabilă moral și trebuie respinsă cu hotărâre. Din păcate, indivizii (și chiar comunități întregi) se confruntă în continuare, inclusiv în acest secol, cu atitudinile xenofobe și stigmatizările majorității societăților din care fac parte.
Lupta împotriva discriminării depinde în bună măsură de educație. Diversitatea poate fi apreciată și promovată doar prin schimbarea comportamentului și a atitudinii față de diferențele culturale. Un capitol la care inclusiv România mai are de lucrat.
***
Autoarea, Georgiana Vatală are 19 ani, iar pasiunile ei sunt dansul și actoria. Este implicată în activități creative încă de la 10 ani. A început la Policy Center for Roma and Miniorities, a continuat cu trupa de dans Born for Trouble, apoi PlayHood și Star Chaya. A participat la Sistem pe Ferentari 3 ani la rând. La fel și la Teatru Forum. Acum este studentă în anul I la Universitatea București, profilul Științele informării și Documentării. Deși aceasta este o facultate bună, în viitor ar vrea să facă și Facultatea de Psihologie și/sau Pedagogie. Asemenea mamei sale iubește să lucreze cu oamenii și copiii, să ajute și să facă bine.
Adolescenți și tineri creativi, care au crescut în cartierul bucureștean Ferentari, scriu articole despre cultura romă în cadrul proiectului „Avdives, khetanes” (trad. „Astăzi, împreună”), derulat de Fundația Amfiteatru. Aceștia beneficiază de îndrumare editorială specializată. „Avdives, khetanes” are ca scop consolidarea creșterii incluziunii și dezvoltarea premiselor pentru o calitate mai bună a vieții pentru copii de etnie romă din comuna Belin, județul Covasna și zona urbană marginalizată Ferentari.